Cu putin timp in urma am fost invitati de catre Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii sa prezentam solutiile juridice pe care le au la indemana constructorii lucrarilor a caror finantare a fost suspendata/anulata prin OUG nr. 41/19.08.2025[1].
Principala problema semnalata in practica consta in incertitudinea ce planeaza asupra contractelor de antrepriza de lucrari (contractele de constructii) si, deci, asupra lucrarilor obiect al acestor contracte, in conditiile in care oprirea finantarii a perturbat contractele de constructii surprinse in derulare, iar guvernul nu a reglementat soarta lor.
Este posibil ca decizia guvernului de a nu reglementa si contractele de constructii sa aiba la baza riscul de neconstitutionalitate pe care l-ar ridica retroactivitatea unui posibil astfel de act normativ prin aplicarea lui asupra contractelor in derulare.
Cred totusi ca riscul de neconstitutionalitate putea fi preintampinat prin stabilirea unui cadrul legal la care partile sa decida daca adera pe calea unor acte aditionale. O astfel de structura juridica a fost folosita in mod repetat in ultimii 6 ani in cazul tuturor actelor normative privind ajustarile de pret care nu s-au limitat sa reprezinte simple norme de punere in aplicare, ci au nascut/stins sau modificat drepturi rezultate din contractele incheiate anterior. In plus, practica CJUE[2] a confirmat ca legea aplicabila modificarii contractului de achizitie publica/sectoriala este legea in vigoare la momentul intervenirii modificarii.
Lasand insa de-o parte situatiile ipotetice, mesajul central pe care am dorit sa-l transmitem constructorilor cu ocazia interventiei noastre in cadrul asociatiei profesionale, pe care il detaliem aici, este ca inclusiv cadrul legal actual prezinta solutii pentru abordarea coerenta si aproximativ predictibila a problemelor practice asociate sistarii, pe care noi le-am impartit in cinci categorii: